Povestea lui Andrei Harabor, 18 ani

"Intr-un fel, am avut destul de mare noroc pentru ca evolutia lui Andrei a fost buna. Acum nu vreau sa-l manii pe Dumnezeu si sa astept sa-mi fie copilul absolvent de Cambridge, atat cat a castigat e bine. Acum ma confrunt cu probleme noi pentru ca el este adolescent si cred ca daca nu ar fi gandirea pozitiva care sa ma sustina, cred ca m-as prabusi. Cred ca altfel treci prin viata si altfel poti sa ii ajuti pe cei din jurul tau daca crezi in Dumnezu si te bizui pe ajutorul lui.", Manuela Harabor, mama lui Andrei, 18 ani, autism, Bucuresti

Andrei, un autist atipic

Lui Andrei i s-a pus diagnosticul de autism cand avea 3 ani. Mama lui a primit cu uimire diagnosticul: "In perioada aceea nu prea se stiau foarte multe despre autism. În mare, se stia cam ce vedem noi in filmul «Rainman». O singura doctorita de la Spitalul Elias mi-a spus ca ar putea fi afectat de autism si mi-a fost foarte greu sa cred pentru ca ce stiam eu despre autism, nu se regasea absolut deloc la Andrei. Ce-i drept, nu vorbea, dar comunica non-verbal, avea contact vizual."

Timp de 2 ani, Manuela a cautat pareri medicale de la mai multi specialisti. A primit acelasi raspuns de la fiecare dintre ei si asa au ajuns la centrul de zi Titan, unde Andrei a facut achizitii importante de limbaj si comportament. "A beneficiat de un fel de terapie ABA. Cu deosebirea ca nu exista un singur terapeut pentru fiecare copil. Oricum, cred ca, pe vremea aceea, nu erau mai mult de 5,6 copii in centru. Andrei a facut progrese fantastice intr-un timp foarte scurt. În 5 saptamani, a inceput sa vorbeasca si a inceput sa lege fraze. Nu au fost doar doua cuvinte sau propozitii din 2 cuvinte. Ţin minte ca am plecat din tara pentru cateva saptamani la New York si cand m-am intors m-a asteptat la aeroport si mi-a spus «Bine ai venit acasa, mami!»."

Pana in '98, intr-un singur an, Andrei facut progrese remarcabile, recuperand aproape 2 ani. A invatat sa se imbrace singur, sa-si incheie nasturii, sa manance. Apoi, Manuela s-a mutat impreuna cu fiul ei in Statele Unite, la Miami, "sperand ca acolo va fi mai bine". Surprinzator, acolo Andrei a invatat mult sa comunice, desi exista problema diferentei de limba, engleza fiind o limba necunoscuta total lui. "A invatat comunicarea dincolo de o limba. Nici nu pot sa imi dau seama cum a fost posibil. Nu avea nici un fel de piedica in a se intelege cu cineva sau a intelege ce i se cere la scoala. Tot atunci, a inceput sa lege si primele cuvinte in engleza si sa invete sa lucreze putin pe calculator. A pierdut insa mult pe socializare pentru ca cei 6 colegi ai lui erau la un nivel mult mai scazut. Nu prea avea un model de a copia pe cineva si de a se duce catre cineva mai bine decat el si din punctul asta de vedere, evolutia nu a fost tocmai buna. N-am stat decat 2 ani acolo si ne-am intors in tara."

Intorsi acasa, Manuela a hotarat sa-l inscrie pe Andrei la o scoala speciala, unde invata si acum.

"Am avut intr-un fel destul de mare noroc pentru ca evolutia lui a fost buna. Acum nu vreau sa-l manii pe Dumnezeu si sa astept sa mi fie copilul absolvent de Cambridge, atat cat a castigat e bine."

Adolescenta

Andrei este acum adolescent si trece prin problemele tipice, care sunt mai greu rezolvate in acest caz. "Ne confruntam acum cu schimbarile hormonale si trece printr-o perioada de negativism. Cam totul este cu «nu» in fata, fie ca e din joaca sau din gluma. Nu pot sa-l conduc asa cum era cand era mititel. Ceea ce este si normal. Are personalitate foarte puternica cand simte ca nu vrea sa faca ceva, nu face. Pana la urma este ceva normal si cu toate ca mi-e greu sa accept, ma bucur ca are insa discernamant."

Este un elev cuminte si, in general, ascultator. "A invatat rigorile scolii, desi se spune ca copii autisti nu se conformeaza legilor societatii. El a invatat, totusi, ca scoala e scoala, ca cei mici merg la scoala, iar parintii la servici, sa castige bani."

Andrei face puzzle-uri de peste 200 de piese pentru ca are multa rabdare si ii place mult sa-si petreaca timpul liber in natura unde cauta melci, pe care ii observa apoi cu lupa, vede cum isi scot cornitele, cum se misca. "Îi place sa mearga in vizita cu mine, ii place sa iasa, sa ne plimbam. Deci, iarasi un lucru care e putin atipic sindromului autist. Andrei accepta lucruri diferite in fiecare zi si chiar le cere."

Speranta si incredere in Dumnezeu

"Eu cred ca fara Dumnezeu, nu putem face nimic… Fiecare om se naste si are de dus o cruce in lume si in momentul in care am realizat ca asta e crucea mea si trebuie sa o duc, altfel am privit lucrurile si cu alta putere am mers mai departe. Cu alta speranta si cu alt sentiment merg mai departe... mult mai usor. Acum ma confrunt cu probleme noi pentru ca Andrei este adolescent si cred ca daca nu ar fi gandirea asta care sa ma sustina, m-as prabusi. Pentru ca pana la urma toate minunile care ni se intampla in viata de zi cu zi de la o mana intinsa, de la un om care ne ajuta si ne trimite intr-o directie, catre un medic sau cineva care ne ajuta financiar intr-o problema... toate astea sunt cu voia lui Dumnezeu." - Manuela Harabor, mama lui Andrei, despre incercarea sa ca parinte de copil autist.

 

© 2010 Impreuna invingem autismul!