Marturii
Marturii ale experientei fotografierii copiilor cu autism
Claudia Iatan
Lumea copiilor autisti nu mi-a fost cunoscuta inainte sa incep sa ii pozez. Stiam prea putine despre ce inseamna autismul, care este situatia copiilor cu acest diagnostic in Romania si mai ales nu stiam cum pot fi ei ajutati sa se integreze in societate. O societate care le neaga intr-un mod revoltator felul de a fi de indata ce implinesc 18 ani.
Experienta in sine a fost o provocare din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca nu stiam foarte multe despre copiii autisti, cum se poarta sau cum poti interactiona cu ei. A trebuit sa citesc, sa ma informez si sa discut cu toti parintii pentru a intelege mai bine felul lor de a fi. Principalul motiv era acela de a le atrage atentia si de a ii face sa se uite la mine pentru a reusi sa le fac un portret. O poza, care sa le surprinda nu atat starea de spirit, ci mai degraba frumusetea lor interioara, atat de pura si de fragila si atat de subtil ascunsa de ochii ignoranti. Acesta a fost primul meu proiect de o asemenea anvergura si o data cu el am invatat nu numai sa fac portrete, dar si sa lucrez in conditii de stres, oboseala si poate chiar in momente in care inspiratia nu ma ajuta deloc. Am invatat astfel ca fotografia nu sta la mila inspiratiei si nici nu depinde de o serie de circumstante care sa iti creeze o imagine pe care tu doar o imortalizezi. In plus, ea spune o poveste si atata timp cat tu nu o intelegi nici nu o poti reda la randul tau.
Tehnica fotografica este limitata prin simplul fapt ca nu vei putea niciodata sa ii faci pe copii autisti sa pozeze, sa se uite in aparat pentru mai mult de 10 secunde, sa astepte sa reglezi lumina, sa aprinzi blitzul etc. Iti ramane doar sa fii rabdator si sa inveti sa le furi un zambet, o privire, un gand, o stare.
Acesti copii functioneaza dupa alte reguli, mult mai simple decat ale noastre, dar paradoxal, mult mai greu de inteles. Acest lucru le confera mister, magie si chiar fascinatie pentru cei din jurul lor. Toti cei pe care i-am cunoscut pe durata acestei campanii sunt niste oameni extraordinari care au dat dovada de o putere de caracter demna de admiratie si respect. Parintii acestor copii sunt, dupa parerea mea, adevaratii supereroi, sunt acei oameni care iti pot da peste cap scara de valori dupa o jumatate de ora de discutii. Sunt oameni care lupta zilnic pentru copiii lor cu demnitate si de cele mai multe ori cu zambetul pe buze.
Cele cateva luni cat am lucrat la aceasta campanie pentru mine au fost deosebite, atat pentru oamenii pe care i-am cunoscut, dar si pentru ca am aflat ca prin fotografie poti sa creezi ceva frumos si in acelasi timp poti ajuta oamenii.
